Suntem… de fapt nu mai suntem!

Suntem o ţară de laşi. Concluzie personală. Dacă preşedintele îşi permite să afirme că suntem o ţară de 99% manelişti, îmi permit şi eu (un umil cetăţean al acestei românici, un student omorât de sistemul de învăţământ) să afirm că suntem o ţară de laşi (ca să nu zic imcompetenţi). Mereu aud tineri care se plâng că le merge rău. În România sunt un milion de studenţi. Tineri studenţi, pentru a schimba o lege proastă din ţara asta este nevoie de un proiect de lege şi 100 de mi de semnături iar legea merge în Parlament. Tu o să zici că nimeni nu o aprobă. O revizuieşti şi revi cu ea în Parlament până ţi se aprobă. Dacă ai norocul să treacă de Senat şi Camera Deputaţilor legea merge la Administraţia Prezidenţială. Boon. Băselu are dreptul să respingă de 2 ori un proiect de lege, a treia oară este obligat să îl aprobe.Dacă ajunge sau nu în Parlament, dacă te bagă sau nu cineva în seamă… trebuie să te gândeşti că un milion de tineri însemană MULTTT, foarte mult, iar aceşti tineri în stradă pot aproba orice lege (nu violent, dar cu proteste).

„Oricum nu te bagă nimeni în seamă, oricum vorbeşti degeaba. Oricum legea este respinsă. Trebuie să fi de-a lor.” Hai să mori tu. Poate că aşa este, DAR AI ÎNCERCAT, în pula mea să faci ceva? „Păi nu pentru că…” Îţi spun eu de ce. Eşti prea ocupat să plângi de milă unui popor LENEŞ. Dacă te-ai opri din bocit, ai vedea altfel lucrurile, şi ai avea iniţiativă. ŞTIU! Lipseşte spiritul civic.

România este o mică ţară din Europa, cu o soartă destul de nefericită, în care speranţa de viaţă e tot mai mică, iar oamenii din ce în ce mai nefericiţi. Deci, România este o ţară MINUNATĂ. Şi (părere personală) că ne merităm soarta. Să ne fie de bine!

Ionuţ

Facebook Comments

7 comentarii la “Suntem… de fapt nu mai suntem!

  1. Cat despre noroc … Viata ti-o faci asa cum crezi ca este bine. Nu poti fi judecat pentru actiunile tale de un alt om. Doar daca acel om este imaculat, fara de pacat si actiunile lui sunt PERFECTE. Ceea ce nu exista. Noroc sau ghinion … Astea sunt niste stari (sau cum sa le zic, niste cuvinte folosite pentru a descrie ceva ce nu exista cu adevarat).
    Daca am o viata fericita si o familie frumoasa nu inseamna ca am avut noroc. E meritul meu. Daca familia mea e destramata, iar viata mea este grea, nu am bani, nu am dupa ce sa traiesc, sunt bolnav … nu insemana ca am avut ghinion.
    Toate aceste lucruri sunt efectele (cauzele) actiunilor noastre. Daca sunt bolnav eu sunt de vina ca nu am avut grija de mine… si tot asa. Daca am „noroc” este de fapt pentru ca am luptat pentru asta. Si am reusit.
    Strict parere personala. Eu nu cred in hazard, in intamplare. Lucrurile se intampla cu un scop. Traiesti pentru ca trebuie, pentru ca ai un scop. Repet, sunt doar pareri personale si nu vreau sa citeasca cineva asta ca si cum as fi spus ceva general valabil.

  2. @realbadpisy:
    De exemplu statul ar putea incuraja MULT mai mult firmele care angajeaza absolventi (dar care ii angajeaza pe domeniul pe care au terminat). Pentru ca in momentul de fata firmele primesc timp de 2 ani salarul minim pe economie pentru angajatii absolventi. Dar multi patroni nu ii angajeaza pe domeniul pe care au temrinat. Si asa se trezesc multi tineri care termina sa zicem medicina agajati ca vanzatori pe cine stie unde. Sau absolventi de drept vanzatori sau muncitori necalificati.
    Ar fi interesant de exemplu daca statul ar sustine firmele care cer universitatilor studentii inca de pe bancile facultatii. Ei sa faca practica in acele firme, firma ii formeaza in meserie facultatea ii formeaza in teorie, iar la absolvire studentul ramane angajatul acelei firme.
    In felul acesta firma are un angajat format dupa pricipiile ei, regulile ei, un profesionist, iar absolventul nu ajunge intr-un domeniul care nu i se potriveste.
    Toata lumea are de castigat. Firma va dori sa pastreze omul pe care ea la format, statul ar scapa de absolventii SOMERI, si absolventul ar fi stimulat sa devina cineva.

Lasă un răspuns la Ionut Soryn Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *