Un nou început

Cred că este momentul să mă gândesc la un nou început. Să încep să fac ceea ce îmi place, ceea ce vreau, ceea ce ma face să mă simt UTIL. Cred că a fost un pas bun să renunţ la facultate în anul 4 (şi ultimul)… NU! Nu sunt un prost, nu sunt un incapabil, nu e vorba că nu sunt în stare să o fac. Dar nu mă reprezintă. În trecere am văzut în blogul unui prieten scris: „Trebuie să reprezinţi lumea în care vrei să trăieşti” (Liviu …poate şti). Da, aşa este. Trebuie să reprezinţi lumea în care vrei să trăieşti, de aceea m-am hotărât să las ipocrizia şi să nu fac lucruri doar de dragul altora. Primul pas: facultatea. Vreau o carieră, vreau să devin cineva, dar NU în domeniul industrial. NU vreau titlu de inginer, NU vreau sa fiu TCM-ist, NU îmi plac construcţiile de maşini, NU mă reprezintă, deci NU vreau să devin un inginer de proastă factură doar de dragul de a termina şcoala aia ACUM pentru că „ai făcut deja 3 ani (al treilea de 2 ori) cum să renunţi acum la final?” Ei bine, uite aşa. SIMPLU!

Dacă nu sa înteles, mai repet o dată, nu sunt un ratat sau un incapabil. Ci vreau să fac ceea ce mi se potriveşte. Cred că o să urmez cursurile unei facultăţi de marketing. Da… sigur aşa voi face. Asta mă reprezintă. Asta vreau să fiu. Cred că pot şi lucrez în domeniul serviciilor de 4 ani. Administrez alaturi de o echipa de succes un centru de copiere care are reale sanse să se dezvolte. Cred în ceea ce fac, îmi place ceea ce fac, e parte din mine. Marketingul este departamentul de care orice firma are nevoie. Şi oricum nu mi-a plăcut niciodata mecanica, ingineria, industria…

Eu sunt un om al „socialului”… În viitor vreau să mă implic şi în activităţi sociale. În diferite programe de asistenţă socială, în proiecte de viitor pentru şcoli distruse, pentru copii care TREBUIE să revina la şcoală. Am planuri mari şi nu voi renunţa la ele pentru un titlu de … INGINER!

Ionuţ

Facebook Comments

Un comentariu la “Un nou început

  1. Sindromul „în căutarea fericirii”…
    Te-ai gândit cumva că ai putea totuşi să termini blestemata aia de facultate? Te-ai gândit că ai putea, totuşi, să le faci în paralel, doar aşa, de dragul de a nu arunca la gunoi 4 ani şi multe alte lucruri investite în facultatea aia?
    Te-ai gândit oare la tot ce a însemnat facultatea aia? 4 ani de nervi, cunoştinţe, bani, pe care tu alegi să le renegi, de parcă, vai doamne, au intrat zilele în sac. Măcar îngheaţă anul, sau ceva, poate o să îţi vină mintea la cap odată…
    Oricum, după cum ai scris articolul, se vede că nu te-ai gândit deloc serios la chestia asta, ci doar aşa, visând, sperând, la lucrurile care … „îţi plac ţie”.
    O prostie, o goană după aurul pierdut, care nu or să aibă ca consecinţă decât imediat, distrugerea unui viitor şi, mai târziu, auto-distrugerea.
    Ştii de fapt ce cauţi tu? NIMIC! Cauţi ceva ce nu o să găseşti nimic. Cauţi o variantă mai bună a ta, te cauţi pe tine, cauţi (aparent) ceea ce ai putea fi. Dar o să vezi că nimic nu o să te mulţumească.
    Cauţi de fapt un principiu, şi anume că o să faci în viaţă ceea ce îţi place. Nimic din ce o să faci nu o să îţi placă.
    Te-ai gândit vreodată de ce ai scris un articol despre chestia asta? Adică, să fim serioşi, nu ai mai scris de mult. Şi acum, când o faci, trânteşti câte un lucru dintr-ăsta „inedit”. Şi de ce? Cauţi diverse păreri? Cauţi aprobare? Încurajare sau condamnare? Sau eşti doar nesigur şi confuz?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *